Sergiu s-a născut și a crescut în Răcari, județul Dâmbovița. Atras de sport, a jucat timp de un an fotbal la clubul Rapid București. “La 17 ani am avut un accident rutier. Din fericire am scăpat cu viață pentru că putea fi mult mai rău; din nefericire, mi-am pierdut piciorul stâng.” Mașina în care se afla împreună cu câțiva prieteni a intrat întru-un cap de pod. Părinții i-au fost tot timpul alături și au făcut tot posibilul să îl ajute să meargă din nou, să aibă o proteză.

„Dupa amputația de coapsă, ambiția mea a fost 101 la sută și nu m-am dat înapoi nicio clipă. Știam că trebuie să îmi revin, știam că trebuie să merg și că am toată viața înainte, așa că nu am renunțat nicio clipă și am mers înainte pentru mine, pentru familie și pentru viitorul meu.”

Sergiu lucrează ca IT-ist în cadrul primăriei Răcări și în timpul său liber promovează localitatea prin intermediul evenimentelor sportive pe care le organizează sau la care participă.

Pe 21 aprilie 1998, a plecat cu trenul din orașul natal Brăila spre București. În stația Făurei, a coborât la un chioș de ziare din gară și trenul s-a pus în mișcare. Panicat, a început să alerge în paralel cu el.

“Ajuns în fața trenului, acesta având deja viteză, am încercat să mă urc în el, moment în care mi-a fost prins piciorul drept între scara trenului și peron. În acele secunde am simțit că sunt tras sub tren dar am reușit să pun mâinile pe vagon și să mă împing în lateralul căii ferate, moment în care am văzut că piciorul meu drept suferise mari traumatisme...Pentru salvarea vieții mele deoarece pierdusem o cantitate mare de sânge s-a impus amputarea piciorului la o treime din coapsa dreaptă”.

Ștefan lucrează ca inginer într-o companie națională din domeniul căilor ferate pe partea de instalații de semnalizare feroviară și centralizări electrodinamice.

Ioan s-a născut cu o malformație congenitală. Într-o zi, a alunecat motiv pentru care au apărut complicații pe articulația de genunchi. Au urmat apoi “diverse operatii pentru a-mi reface mobilitatea și în anul 2000 am suferit o amputație de coapsă în urma căreia beneficiez de o proteză cu articulație de genunchi artificială”.

Pentru că a avut suport emoțional din partea familiei, fără a fi tratat ca o persoană cu dizabilități, în momentul în care a mers la “școală sau la serviciu am învățat să mă port ca și cum nu aș avea avea nicio problemă”.

Astăzi Ioan lucrează ca tehnician optimetrist în Iași.